Cultura organizaţională
Cultura organizaţională este „fundalul" procesului de dezvoltare instituţională. Deopotrivă, profesori, elevi, părinţi, îşi asumă obiectivele şi ţintele care fac posibilă atingerea misiunii şcolii şi anume: asigurarea unui climat în masură să asigure siguranţă fizică şi experienţe de învăţare care să permită elevilor să devină tineri responsabili, informaţi şi formaţi pentru o societate mereu în schimbare, adaptabili la contexte noi, buni cetăţeni români şi europeni.
Misiunea şcolii este popularizată şi cunoscută de către părinţi, elevi, cadre didactice şi de către toţi partenerii şcolii din comunitate.
Valorile care fundamentează tot ce se întâmplă în şcoală sunt: democraţie, şanse egale, colegialitate, profesionalism, initiaţivă, responsabilitate, ajutor reciproc, toleranţă, deschidere.
Scopurile proiectului instituţional-derivate din misiune - sunt ţintele care vor fi atinse sau intenţiile majore care vor fi realizate prin proiectul de dezvoltare instituţională. Ţintele strategice sunt realiste, clar formulate pentru a fi înţelese nu numai de către cadrele didactice, ci şi de elevi, părinţi, alţi membrii ai comunităţii. Ţintele strategice răspund nevoilor, intereselor şi aşteptărilor „purtătorilor de interese" de la nivelul şcolii: elevi, părinţi, cadre didactice, alţi membri ai comunităţii. Din această perspectivă, ţintele / scopurile strategice ale dezvoltării unităţii şcolare se leagă, în mod direct şi explicit de valorile care se doresc a fi promovate. Mai mult, chiar formularea ţintelor strategice se realizează în termeni culturali. De exemplu: promovarea valorilor democraţiei prin activităţile curriculare şi extracurriculare"; „stimularea inovaţiei didactice şi a cercetării în educaţie"; „crearea unui climat de încredere şi respect reciproc"; „promovarea transparenţei decizionale" etc. Strategia dezvoltării instituţionale defineşte opţiunile fundamentale ale şcolii precum şi principalele categorii de resurse. Căile de acţiune sunt alese pe baza competenţelor şi resurselor disponibile, dar pornind şi de la istoria şi tradiţiile unităţii şcolare. Unele şcoli dispun de resurse materiale şi financiare deosebite, altele de un corp profesoral inventiv, altele de relaţii privilegiate cu primăria şi consiliul local. Şcoala noastră are un management participativ, profesori care se implică, elevi care învaţă, o comunitate care apreciază şi sprijină eforturile şcolii. Oferta educaţională a şcolii s-a dezvoltat în sensul aprofundării TIC, studiului limbilor străine, a cultivării civismului şi democraţiei şi propune elevilor cursuri care nu se regăsesc în oferta multor şcoli: Program Oracle, Program ECDL, Programul Corpului Păcii, limba italiană, limba germană, Junior Achievement, Educaţie pentru viaţa de familie,etc.
Ţintele strategice sunt atinse prin programe şi planuri care, la rândul lor, cuprind acţiuni concrete. Planurile operaţionale şi acţiunile concrete sunt concepute, realizate şi evaluate din perspectiva contribuţiei acestora la realizarea scopurilor / ţintelor strategice stabilite în proiectul de dezvoltare instituţională. Pentru ca şcoala să-şi realizeze misiunea, tot ce se întâmplă în şcoală-începând cu procesul de învăţământ (orele de curs şi alte activităţi curriculare) şi terminând cu activităţile extracurriculare, cu şedinţele de lucru şi cu întâlnirile informate cu membrii comunităţii – este privit din perspectiva progresului realizat în îndeplinirea misiunii asumate şi în atingerea ţintelor strategice stabilite, care, la rândul lor, sunt fundamentate în mod explicit pe valorile promovate. De exemplu, pentru ca valorile şi modelele comportamentale promovate să fie conştientizate de către toţi actorii educaţionali, sunt specificate în Regulamentul de Ordine Interioară comportamentele interzise, lucrurilor „care nu se fac" în şcoală .
Realizarea, implementarea proiectelor de dezvoltare instituţională, toate acţiunile subsumate planurilor operaţionale sunt ocazii pentru afirmarea unor valori, credinţe şi celorlalte elemente culturale. Iată, mai jos, câteva exemple de activităţi cu impact cultural puternic:
1 Activităţi de cunoaştere a proiectelor internaţionale (inclusiv a intenţiilor de a dezvolta astfel de proiecte) de către profesori, părinţi, elevi şi în întreaga comunitate - nu numai în cadrul „Zilelor Comenius", dar cu orice ocazie - în cadrul spectacolelor, serbărilor şcolare, întâlnirilor cu membri marcanţi ai comunităţii etc.
2 Activităţi care au semnificaţie de ritualuri de „întărire": de exemplu, recompensarea, în cadrul diverselor acţiuni şi ceremonii publice a elevilor şi profesorilor implicaţi în diverse proiecte sau care s-au distins în promovarea valorilor pe care dorim să le întărim.
3 Activităţi care au semnificaţie de ritualuri de „integrare", care cresc forţa şi coeziunea culturală. De exemplu, excursii comune (profesori + elevi) de sfârşit de an sau acţiuni la care participă cadrele didactice (împreună cu familiile lor) şi elevii.
4 Dată fiind distanţa destul de mare faţă de putere, activităţi care susţin, popularizează şi recompensează comportamente şi manifestări civice şi democratice - mai ales privind relaţiile între profesori şi elevi, între elevi şi între şcoală şi comunitate.
5 Manifestari în care elevii au libertatea de a planifica, organiza şi realiza, în mod autonom, anumite activităţi - de la serbări şi „zile ale şcolii", până la activităţi de, fund-raising". Subliniem implicarea deosebită a Consiliului Elevilor în întreaga viaţă şcolară .
6 Implicarea elevilor şi a părinţilor în proiectarea curriculară (nu numai a CDŞ) şi folosirea lor ca resurse educaţionale.
7 Încurajarea, pe orice cale, a creativităţii elevilor şi cadrelor didactice şi recompensarea rezultatelor care vădesc un înalt grad de originalitate.
8 Încurajarea participării cadrelor didactice la acele stagii de formare din ţară şi din străinătate propun abordări inovative şi promovează valorile europene
9 Încurajarea parteneriatelor între unităţi şcolare din România în dezvoltarea unor proiecte la nivel naţional sau internaţional.
10 Promovarea muncii în echipă la realizarea tuturor programelor şi acţiunilor stabilite.
Toate aceste acţiuni şi activităţi au ca scop atât consolidarea culturii organizaţionale, cât şi fundamentarea ei pe valorile deja menţionate. Nu numai proiectarea şi realizarea concretă a activităţilor subsumate planurilor şi programelor de acţiune au efecte asupra culturii organizaţionale, ci şi modul în care acestea sunt evaluate. O formă a evaluării în care impactul cultural este maxim - este autoevaluarea. Evaluarea nu se rezumă doar la intervenţii la nivelul metodelor şi instrumentelor de lucru utilizate. Adevărata schimbare trebuie produsă mai ales la nivelul mentalităţilor, al normelor, al valorilor, al reprezentărilor, al credinţelor şi al modurilor de gândire subsumate procesului de evaluare şi dominante în şcoală. Numai astfel gândită, evaluarea poate influenţa: toate persoanele care lucrează în şcoală , toate activităţile realizate, toate documentele curriculare şi manageriale produse, toate produsele realizate În ultimii ani, necesitatea creării unei culturi a autoevaluării este tot mai insistent afirmată şi încurajată prin politicile educaţionale ale Uniunii Europene. Autoevaluarea este o dimensiune fundamentală a „organizaţiei care învaţă": evaluarea externă este, adesea, ineficientă şi tardivă într-o societate în schimbare; de aceea, autoevaluarea este una din modalităţile prin care se asigură autoreglarea, optimizarea şi revizuirea funcţionării şi dezvoltării „în timp real" pentru organizaţiile. Ca urmare, modalităţile de evaluare a calităţii, pentru a nu genera frică şi neîncredere sunt asumate în mod voluntar la nivelul şcolii. Şcoala are capacitatea de a învăţa din propria experienţă, de a se dezvolta, de a aplica instrumentele dezvoltate, dar şi de a inova. Toate acestea au ca procedură esenţială autoevaluarea, mai ales având în vedere că noile practici privind asigurarea calităţii promovate nu fac, încă, parte din cultura şcolară dominantă , dar vor face obiectul unei evaluări externe sistematice. Ca urmare, dezvoltarea unor instrumente de autoevaluare, realizate în comun şi asumate la nivel cultural , constituie o cale esenţială de dezvoltare a culturilor organizaţionale.
